DAO PSI

Caută

Autori

Edituri

Newsletter

Jurnalul fericirii



25,00 RON (TVA inclus)

973-87153-0-X

Nicolae Steinhardt

Editura Manastirea Rohia

Add to my wishlist


    Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tampa si lasa. O bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decat sa lase lumea batjocorita de fortele raului, iar el sa inlesneasca faradelegile dat fiind ca e prin definitie osandit la cecitate si paraplegie.

    Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric "sa le tampim".) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? Si-apoi, tot la I Cor. (14, 33) sta scris ca "Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii". Iar randuiala se opune mai presus de orice neindemanarii zapacite, slabiciunii nehotarate, neintelegerii obtuze. Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Sa stim, si ei si noi, ca mai mult rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. Nu, slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. (Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia - macar de la un anume punct incolo - e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului. "Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu... s-au ascuns".)

    Neiertarea de sine are un caracter mai grav decât s-ar zice: înseamnă neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, dovada încăpăţânatei ÅŸi contabilei noastre răutăţi. E ÅŸi cazul lui Iuda, care n-a crezut nici în puterea lui Hristos (că-l poate ierta) ÅŸi nici în bunătatea lui Hristos (că vrea să-l ierte).

    Am intrat in inchisoare orb (cu vagi strafulgerari de lumina, dar nu asupra realitatii, ci interioare, strafulgerari autogene ale beznei, care despica intunericul fara a­l risipi) si ies cu ochii deschisi; am intrat rasfatat, razgiiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemultumit, ies cunoscind fericirea; am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri, ies nepasator; soarele si viata imi spuneau putin, acum stiu sa gust felioara de piine cit de mica; ies admirind mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies impacat: cu cei carora le­am gresit, cu prietenii si dusmanii mei, ba si cu mine insumi. (N. Steinhardt)

    „O carte splendida, amestec inextricabil de notatie cotidiana, amintire, confesiune, hermeneutica, humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizica, fiziologie, citate de lectura... N. Steinhardt dovedeste aceeasi uluitoare forta de patrundere in adevarul lucrurilor dincolo de coaja groasa a locului comun. Literatura noastra s-a imbogatit cu o carte de prima mina, la care vom simti nevoia sa ne intoarcem nu o data, in clipe de restriste, dar si de bucurie." (Nicolae Manolescu)

  • Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii

  • Editura Manastirea Rohia

  • Numar pagini: 460

  • ISBN: 973-87153-0-X

  

No customer comments for the moment.

Only registered user can post a new comment.

CoÅŸ  

(gol)

Top vânzări

  • Karma si dreptul divin. Trezirea spirituala si constiinta de sine. De la sex la Indumnezeire. Conferinte
  • Cele 7 peceti
Karma si dreptul divin. Trezirea spirituala si constiinta de sine. De la sex la Indumnezeire. Conferinte
Invatati sa va deschideti mintea si sa...
Cele 7 peceti
  Nu cititi aceasta carte daca nu...
Reiki, între mit şi realitate
Am văzut oameni schimbându-se după ce...
Atacul psi. ÃŽntre stiinta si magie
Nu stim sa ne rugam, nici sa ne cerem...
Arta războiului psi. Protecţia
  Nu mai am de gând sa lupt...

Toate cărțile